Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme. Dar stii ce?! Tocmai orgoliul asta prostesc, ma tine pe mine din jelit jegosii care mi-au tradat incredere, inima si orice altceva.
Voi toate iertati pentru ca „iubiti”, eu nu iert tocmai pentru ca am iubit. Si daca eu am iubit, tu de ce mortii ma-tii m-ai inselat, de ce m-ai tradat?! Exact... exact asta spun si eu... pentru ca poate m-ai iubit, dar nu m-ai respectat. Poate ai crezut ca merge si asa. Poate te-ai gandit ca o sa urlu cinci minute si apoi o sa plang isteric, dar in mai putin de o ora voi fi uitat si voi fi deasupra ta sa iti deschid apetitul.
Te-ai inselat.
m-ai inselat.
Nu iert. Nu uit. Pentru ca nu vreau. Nu ma intereseaza ca putrezeste sufletul in mine, ca se descompune sau ca se impute. Ma intereseaza doar ca e integru, nepatat de o jigodie ca tine. De fapt, ca voi toti. Tradatorii.
Eu nu insel. Nu tradez. Daca nu vreau sa fac un lucru o sa ti-l spun verde in fata. Nu ma voi obosi sa te mint. Nici in iubire, dar in special intre prieteni.
Am un defect din fabrica... dar sunt o norocoasa! Pentru ca de cate ori un dobitoc s-a gandit sa imi tradeze incredere si sa imi zbuciume intreg universul, eu am inchis ochii, am tras aer in piept si am zis doar „sper ca asta sa merite”. Si am plecat. Nu m-am mai intors niciodata si nu am varsat nicio lacrima pentru persoana in cauza. Bah dar stii cum?! NICIUNA! Cu o parte dintre ei am continuat sa ma intalnesc la ordinea zilei. Cu altii m-am intalnit dupa cativa ani. Indiferent de situatie, nu i-am iertat. Chiar daca am trait lucruri extraordinare cu ei, i-am ucis in mintea mea si am inlocuit amintirile cu ganduri groaznice despre ei. Astfel, nu am mai tanjit niciodata dupa iubirea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu