Intotdeauna oamenii vin si pleaca in viata noastra.
Nu am intentionat sa-mi mai scriu sentimentele pe blog de ceva timp, dupa cum s-a vazut, nu am mai facut-o; dar acum mi-e greu si nu am cum sa ma exprim, cum sa ma descarc mai bine zis!
E greu!... Am pierdut multe persoane in viata, persoane importante.
Mi-e dor si doare!!!
Nu intru in detalii, nu vreau sa mai vorbesc.
Forever Autumn! ---> Piesa mea preferata si anotimpul meu preferat. Chiar aveam nevoie de el in momente ca astea si se pare ca nu m-a uitat, mi-e intotdeauna alaturi. Chiar acum este 4:33 si trage o ploaie zdravana. Daca iesi in tricou si blugi afara, mori de frig! Deci, daaa!
Intotdeauna cand trec prin ceva sau patesc ceva, am unele chestii care imi ridica moralul sau ma fac sa ma simt mai bine, sau cel putin am impresia ca acele lucruri sunt aici pt mine.
As da orice sa fie mereu Toamna!
Nu ma deprima ca pe alti oameni, ci ma face sa vad totul cu alti ochi. Nimic nu e pentru totdeauna.
Toamna nu aduce moartea copacilor, etc, cum se spune. Ci doar ii ia intr-o calatorie ca sa nu indure prea nemiloasa iarna. (metaforic)
Ploua de cateva zile, multe zile. Imi place. Vreau sa fie mereu asa. Nu mai ies din casa, ma izolez.
Mi-am petrecut ultima saptamana intr-un stil cum n-am mai facut-o de mult si imi era dor :
1. Telefonul inchis nonstop.
2. Fara messenger/msn/facebook/hi5/twitter/etc.
3. Fara sa stie cineva ceva de mine.
4. Citind.
5. Uitandu-ma la un film de dragoste si band ceai.
6. etc...
so... Autumn, I love you! Really, I do!
Inca putin!
rochite,fustite,culori,imprimeuri,flori,buline,animalute,insecte,fructe.
Poate le-am neglijat pana acum.
As vrea...
Sunt zile în care-mi vine efectiv să fug de acasă. Fără bagaje, fără bani, fără nimic. Să plec singură, să mă urc în primul tren și să cobor într-un oraș despre care nu știu nimic. Să nu mă cunoască nimeni, să nu cunosc pe nimeni. Să pot să fiu oricine, să mă cheme Desya, să fiu rusoaică și să am 18 ani. Să merg oriunde vreau fără să se uite lumea nu știu cum pe mine. Să nu mă mai strige nimeni pe stradă cu numele de pe facebook. Să nu știe nimeni de unde vin. Să nu mă judece nimeni, să nu-mi comenteze nimeni un trecut inventat de persoane care mă detestă.
Ar fi așa frumos..
Dar este imposibil.
Ar fi așa frumos..
Dar este imposibil.
Mda!
Ce tara am fi putut ajunge.Am fi putut ajunge sa fim mai puternici decat Rusia sau S.U.A.,puteam sa fi avut sosele mai ceva ca in Dubai,mai mult de 6 benzi pe o parte,fara gropi,perfecta.Puteam sa avem cea mai bogata tara,puteam realiza orice,dar guvernantii au lasat tara in ruina...
Gol
Am o pagina goala in fata si as vrea sa arunc cuvinte aleatorii care sa iti spuna ce am in suflet.
Dar cum umplu o pagina goala cu ceea ce simt, daca sufletul meu este complet gol!?...
Sufletul meu nu mai are puls!
Desi e 3 dimineata, mai trec cateva masini pe strazi. Oamenii ma privesc ciudat intuind ca plang intr-o limba pe care ei nu o cunosc. Traversez strazile fara sa ma asigur si ajung pe mult ravnitul pod. Merg pana la jumatatea lui si ma opresc. Ma uit ca un criminal in stanga si in dreapta mea si ma bucur ca nu vine nimeni in jur.
Privesc apa cum curge si cum se oglindeste lumina de pe pod in ea. Oare cat e de adanca? Oare sunt pesti care inoata? Reiau in minte evenimentele tragice din ultimele saptamani. Ma tin inca bine. Stiu ca nu s-a terminat inca valul de nenorociri, dar ce e val, ca valul trece. Dar cu ce pret? Maine o sa fiu mai insensibila, apoi poimaine nu o sa ma mai impresioneze mai nimic, pana cand intr-o zi, o sa trec prin lume nepasandu-mi de nimeni si nimic.
Daca as aluneca acum de pe pod, oare si-ar da seama cineva de lipsa mea? Oare s-ar gandi ca m-am sinucis sau ca m-a impins cineva? Poate camerista de la hotel. Joi cand ar trebui sa eliberez camera, cand o sa vada ca depasesc termenul limita, o sa vina sa imi bata la usa. Cum n-o sa ii raspund o sa intre. O sa imi vada toate actele, toti banii si toate hainele acolo. O sa sesizeze politia si o sa ma caute peste tot. N-or sa ma gaseasca, iar ai mei vor fi chemati sa imi ia lucrurile. Voi fi disparut pentru cativa ani buni deja, multi m-or fi si uitat pana cand intr-o zi, trupul meu va fi gasit de un pescar matinal. Desfigurat si neinsufletit.
Derulez in minte tot filmul. Stiu exact ce replici o sa aiba fiecare, stiu cine o sa ma planga si cine nu. Cui o sa ii para rau si cine o sa se prefaca. Cei care se vor bucura. Stiu tot. Las ultima lacrima sa imi cada pe obraz. Azi am mai omorit inca o bucatica din mine, dar drumul e inca lung. Maine dimineata cui o sa ii pese daca voi purta doliu. Cine o sa isi dea seama ca sufletul meu a fost ucis cu sange rece?!
Imi sterg ochii si zambesc.
Acum raul asta este insufletit... are un suflet care vorbeste o alta limba.
Orgoliu prostesc?
Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme. Dar stii ce?! Tocmai orgoliul asta prostesc, ma tine pe mine din jelit jegosii care mi-au tradat incredere, inima si orice altceva.
Voi toate iertati pentru ca „iubiti”, eu nu iert tocmai pentru ca am iubit. Si daca eu am iubit, tu de ce mortii ma-tii m-ai inselat, de ce m-ai tradat?! Exact... exact asta spun si eu... pentru ca poate m-ai iubit, dar nu m-ai respectat. Poate ai crezut ca merge si asa. Poate te-ai gandit ca o sa urlu cinci minute si apoi o sa plang isteric, dar in mai putin de o ora voi fi uitat si voi fi deasupra ta sa iti deschid apetitul.
Te-ai inselat.
m-ai inselat.
Nu iert. Nu uit. Pentru ca nu vreau. Nu ma intereseaza ca putrezeste sufletul in mine, ca se descompune sau ca se impute. Ma intereseaza doar ca e integru, nepatat de o jigodie ca tine. De fapt, ca voi toti. Tradatorii.
Eu nu insel. Nu tradez. Daca nu vreau sa fac un lucru o sa ti-l spun verde in fata. Nu ma voi obosi sa te mint. Nici in iubire, dar in special intre prieteni.
Am un defect din fabrica... dar sunt o norocoasa! Pentru ca de cate ori un dobitoc s-a gandit sa imi tradeze incredere si sa imi zbuciume intreg universul, eu am inchis ochii, am tras aer in piept si am zis doar „sper ca asta sa merite”. Si am plecat. Nu m-am mai intors niciodata si nu am varsat nicio lacrima pentru persoana in cauza. Bah dar stii cum?! NICIUNA! Cu o parte dintre ei am continuat sa ma intalnesc la ordinea zilei. Cu altii m-am intalnit dupa cativa ani. Indiferent de situatie, nu i-am iertat. Chiar daca am trait lucruri extraordinare cu ei, i-am ucis in mintea mea si am inlocuit amintirile cu ganduri groaznice despre ei. Astfel, nu am mai tanjit niciodata dupa iubirea lor.
Lumea s-a impartit stupid la 2...
Stupid. Asta e cuvantul cheie: stupid!!! Este stupid. Fara logica, fara sens si fara explicatie. Tot ce fac si are legatura cu tine, e stupid. Tot ce faci si are legatura cu noi, e stupid. O stiu eu si o stim amandoi si totusi, suntem in acealasi loc. Practic ne indepartam frecvent, dar suntem tot acolo. Eu fac doi pasi de langa tine, tu faci doi spre mine. Si tot asa. Jucam o hora stupida. Te urasc. De fapt ma urasc mai mult pe mine. Ma urasc ca te-am facut sa te urci cu mine in avion si te prefaci ca nu ma cunosti si sa mergem la mii de kilometri distanta, intr-un oras in care nu cunoastem pe nimeni. Iar pe tine te urasc ca ai venit. Ca nu m-ai refuzat, ca sunt mereu pe primul loc in viata ta. Ca persoana mea e atat de importanta pentru tine. Te urasc sa stii.
Mai ales atunci cand ma iei in brate si ma lasi sa vorbesc minute in sir despre orice: ziare, pantofi, haine, fotbal, bani. Nu imi spui nimic, dar adulmeci fiecare cuvant. Si fiecare firicel de parfum pe care il am pe gat. Cand zambesti cand injur si cand te incrunti cand plang. Te urasc cand ma iei de mana si te joci cu unghiile mele. Cand imi analizezi fiecare particica din corp de parca ai vrea sa ma desenezi din minte mai tarziu. Cand imi trimiti 50 de mesaje unul dupa altul cu „ma gandesc la tine” urmat de 49 de „si acum” „si acum” „uite acum” „acum”. Cand imi spui ca soarta nu e dreapta cu noi, ca noi ne-am mai iubit si alta data. Cand esti gelos pe toti in jurul meu si imi spui ca sunt oarba ca nu ii vad cum ma adulmeca. Cand razi cu lacrimi atunci cand spun ceva amuzant. Cand imi respiri aerul. Cand ma sufoci. Cand imi spui ca pana la mine ai trait frumos, dar acum esti fericit. Cand imi spui ca trebuie sa pleci, dar mai ales atunci cand o faci.
Si cel mai mult te urasc...... cand nu esti NUMAI al meu...
Breaking news
Nu stiu daca am mentionat vreodata, dar acum in iunie, plec.
Plec in Londra!
Mi-e foarte greu, nu stiu cum o sa-mi las tot trecutul aici, toti prietenii dar sper ca o sa reusesc si sa nu fac vreo depresie din cauza asta!
Toata lumea se plange ca aici, in tara nu poti face nimic. Da, inteleg! Asta asa e.. Nu mai sunt locuri de munca, oameni cu facultate ca stau si isi plang de mila soarta si banii care i-au cheltuit facand o facultate, care acum nu-i ajuta cu nimic. Asta e groaznic. Dar sa nu uitam ca atunci cand spunem " Vreau sa plec! M-am saturat de tara asta! " , nu o spunem din suflet desi asta credem pe moment; si stii de ce?
Pentru ca :
Aici e cel mai usor sa faci orice. Caci aici poti sa te intelegi cu toti oamenii din jur. Aici ai rude, ai familie si aici iti faci cel mai rapid prieteni.
Aici cel mai probabil ai deja un acoperis deasupra capului.
Acolo, in alta tara, ai o cariera mai apreciata decat aici? De cine sa fie apreciata? Tot de noi, de romani? Si cum te face asta mai fericit?
Cum poti fi fericit in alta tara cand toata familia ta este aici? (Eu prima oara cand am plecat, m-am simtit ingrozitor. Fara tipete in casa? Groaznic! )
Aici avem coruptie si presedinti nesimtiti. Avem multe alte defecte. Tocmai de aia se merita sa stai aici. Aici ai cu cine lupta, nu ai timp de plictiseala. Aici ai pentru ce sa militezi. Cand dai jos coruptia poti sa incepi sa lucrezi la un alt defect. In strainatate te-ai plictisi.
Prietenii.. Aici ii ai, ai putea sa-i lasi pur si simplu si sa pleci?
Plec in Londra!
Mi-e foarte greu, nu stiu cum o sa-mi las tot trecutul aici, toti prietenii dar sper ca o sa reusesc si sa nu fac vreo depresie din cauza asta!
Toata lumea se plange ca aici, in tara nu poti face nimic. Da, inteleg! Asta asa e.. Nu mai sunt locuri de munca, oameni cu facultate ca stau si isi plang de mila soarta si banii care i-au cheltuit facand o facultate, care acum nu-i ajuta cu nimic. Asta e groaznic. Dar sa nu uitam ca atunci cand spunem " Vreau sa plec! M-am saturat de tara asta! " , nu o spunem din suflet desi asta credem pe moment; si stii de ce?
Pentru ca :
Aici e cel mai usor sa faci orice. Caci aici poti sa te intelegi cu toti oamenii din jur. Aici ai rude, ai familie si aici iti faci cel mai rapid prieteni.
Aici cel mai probabil ai deja un acoperis deasupra capului.
Acolo, in alta tara, ai o cariera mai apreciata decat aici? De cine sa fie apreciata? Tot de noi, de romani? Si cum te face asta mai fericit?
Cum poti fi fericit in alta tara cand toata familia ta este aici? (Eu prima oara cand am plecat, m-am simtit ingrozitor. Fara tipete in casa? Groaznic! )
Aici avem coruptie si presedinti nesimtiti. Avem multe alte defecte. Tocmai de aia se merita sa stai aici. Aici ai cu cine lupta, nu ai timp de plictiseala. Aici ai pentru ce sa militezi. Cand dai jos coruptia poti sa incepi sa lucrezi la un alt defect. In strainatate te-ai plictisi.
Prietenii.. Aici ii ai, ai putea sa-i lasi pur si simplu si sa pleci?
Not really ok...
Iar m-am lasat dusa de val si iar am fost dezamagita. Cand e totul mai frumos, atunci ceva sau cineva trebuie sa strice totul.
Am crezut ca putem fi decat noi 2, mult timp, era totul perfect, dar se pare ca e imposibil. Eu nu vreau aventuri, nu vreau sa fiu distractia cuiva.
Am multe chestii pe suflet, incepand cu tine, terminandu-se tot cu tine, pentru ca nu te pot scoate acum din suflet.
Vremea asta imi strica cheful de tot, bunica-mea nu mai zic, care e in cele mai proaste toane posibile si ii pica pe mine.
Asta e problema mea; am incredere in oricine, imediat; ma atasez usor si dupa tot eu am de suferit; interpretez lucrurile asa cum vreau eu si imi imaginez ca e totul cum imi doresc si deja incep si cred ca asa e si iar ma dezamagesc...
In 17 ani aproape, am fost dezamagita de mine de cele mai multe ori decat de alte persoane.
Nu stiu cat timp o sa stau inchisa in casa, fara chef... dar cand o sa-mi revin, o sa anunt...
In momente ca astea, doar de tine am nevoie! :(
Am crezut ca putem fi decat noi 2, mult timp, era totul perfect, dar se pare ca e imposibil. Eu nu vreau aventuri, nu vreau sa fiu distractia cuiva.
Am multe chestii pe suflet, incepand cu tine, terminandu-se tot cu tine, pentru ca nu te pot scoate acum din suflet.
Vremea asta imi strica cheful de tot, bunica-mea nu mai zic, care e in cele mai proaste toane posibile si ii pica pe mine.
Asta e problema mea; am incredere in oricine, imediat; ma atasez usor si dupa tot eu am de suferit; interpretez lucrurile asa cum vreau eu si imi imaginez ca e totul cum imi doresc si deja incep si cred ca asa e si iar ma dezamagesc...
In 17 ani aproape, am fost dezamagita de mine de cele mai multe ori decat de alte persoane.
Nu stiu cat timp o sa stau inchisa in casa, fara chef... dar cand o sa-mi revin, o sa anunt...
In momente ca astea, doar de tine am nevoie! :(
Si cum un necaz nu vine niciodata singur...
Drace, drace, drace!!
Ne-am certat, ma faci sa imi fie sila de tine, ma enervezi la maxim, esti un stres, vorbesti asa ironic, la caterinca, dar eu totusi te iubesc!
Nu pot sa ma supar pe tine, idiotule! Mi-ai facut cea mai urata faza, care nu am suportat-o niciodata, fie ca a fost vorba de tine sau de alta persoana, nu suport sa te ridici de la masa si sa pleci, ca asa ti se scoala tie, ca nu'ti convin niste chestii.
Ma pis pe supararea ta, si pe toate fazele posibile, nu mai suport, am ajuns la capatul rabdarii.
Ne-am certat, ma faci sa imi fie sila de tine, ma enervezi la maxim, esti un stres, vorbesti asa ironic, la caterinca, dar eu totusi te iubesc!
Nu pot sa ma supar pe tine, idiotule! Mi-ai facut cea mai urata faza, care nu am suportat-o niciodata, fie ca a fost vorba de tine sau de alta persoana, nu suport sa te ridici de la masa si sa pleci, ca asa ti se scoala tie, ca nu'ti convin niste chestii.
Ma pis pe supararea ta, si pe toate fazele posibile, nu mai suport, am ajuns la capatul rabdarii.
Sunny days
Cum n-am mai postat demult, m-am gandit sa intru astazi.
Am avut cele mai frumoase saptamani!
Nimic nu se compara cu faptul sa ai cei mai buni prieteni de pe Pamant. Va iubesc enorm! >:D<
Au fost asa frumoase zilele astea, incat nici nu stiu cum a trecut si Martie. M'am distrat extraordinar de mult si de bine.
Dar am avut si o perioada urata. Gen, m-am operat. Pe fata chiar ! :-j
Dar cum intotdeauna toate se termina cu bine, acum sunt bine, sunt fericita, si ma bine dispune vremea asta!:X
Am avut cele mai frumoase saptamani!
Nimic nu se compara cu faptul sa ai cei mai buni prieteni de pe Pamant. Va iubesc enorm! >:D<
Au fost asa frumoase zilele astea, incat nici nu stiu cum a trecut si Martie. M'am distrat extraordinar de mult si de bine.
Dar am avut si o perioada urata. Gen, m-am operat. Pe fata chiar ! :-j
Dar cum intotdeauna toate se termina cu bine, acum sunt bine, sunt fericita, si ma bine dispune vremea asta!:X
I'm back!
Hei! Nu am mai postat demult, nimic pe blog. M-am gandit sa scriu ce-am mai facut in ultima vreme, si tot timpul uitam, sau ziceam " Scriu maine! " ... Si tot timpul trecea si maine, dar astazi am zis " Gata! Idiotenii, ce or fii, o sa scriu pe blog!"
O perioada n-am mai putut sa scrie pentru ca am fost in spital!
Niciodata nu am fost internata asa din cauze mai "speciale", decat pentru apendicita, care majoritatea o fac si nu este o operatie complicata.
Nu mi-e frica de injectii, ci de urmari. Urasc durerile alea infernale, cand nu mai poti sa stai in cur, sau sa te misti cum trebuie. N-am avut noroc de injectii-n cur!\:D/ Am avut branula. Tot pentru prima oara-n viata mea. Naspa!!
Am innebunit de durere de mana!
Dar bineinteles, Bianca niciodata nu se poate abtine sa nu faca vreo prostie; indiferent ca am vrut sau nu.
Am pierdut si mult sange, am fost terminata!!
Si sa nu mai spun de plictiseala, caldura infernala de acolo, ca dormeam aproape dezbracata, cu 2 geamuri deschise, usa si geamul de la baie deschise si usa de la salon, in speranta ca se va face totusi putin curent. Daaa! Degeaba!
Sa nu mai zic de colega mea de salon, care mirosea-n ultimul hal! Bai, deci fetita aia nu cred ca a auzit vreodata de apa si sapun...Sau macar apa!
Stiu ca nu e frumos ce am facut cu cealalta colega, dar nu se mai putea!
I-am batut apropouri, am incercat sa vorbim cu ea.. Nimic!...
Ma rog, cel putin s-a spalat si ea in ultima zi, cand a trebuit sa plecam!
Macar atat....
Ma rog, lasand spitalul...
In rest nu prea am mai facut nimic nou. Zapada asta m-a omorat.
Liceul nu mai spun! Merge cam nasol, dar o sa se indrepte situatia, am promis!
M-am saturat ca in fiecare dimineata, cand ma trezesc, sa vad fulgii aia imensi care pica asa usor peste oras; m-am saturat sa ma gandesc cum sa ma mai imbrac, cat de gros dar in acelasi timp si comfortabil.
Mi s-a luat sa merg ca un pinguin doar ca sa nu alunec, si sa ajung in 20 de minute in locuri in care ajungeam si in mai putin de 10!
Nici afara n-am mai iesit, am stat inchisa in casa si m-am uitat pe geam, ca o pisica. :| Mi s-a luat sa ies numai la localuri, si sa stau 2, 3 ore ca n-am ce face!
Vreau sa ma plimb, sa stau in parc, pe o banca, sa fumez o tigara, si sa ma simt bine! Cer mult? Nu cred!

Mi-e dor de prietenii mei!
Vreau sa petrecem mult timp impreuna, dar cum scoala si vremea ne impedica... No words.
Intotdeauna sunt dezamagita!
Dezamagita de mine, bineinteles!
Unde sunt problemele mai mari, acolo sunt si eu. Tot timpul am probleme, nu stiu cum reusesc. Chiar daca nu fac nimic!!
Imi dezamagesc si familia pe deasupra, si mereu le promit ca nu o sa se mai intample, si mereu a doua oara e de 10 ori mai rau ca prima. Sunt o epava! Daca as fi fost copilul meu, clar m-as fi batut pana m-as fi omorat!
De ce nu prea pot sa ma tin de promisiuni? Mi-o fi asa de greu sa stau 2,3 ore pe zi sa-mi fac temele si sa invat?
Mereu cand ajung acasa, imi pun in cap sa fac asta, dar mereu se gaseste altceva de facut, sau ca de obicei, dorm toata ziua. Great!
Ma simt si cam ciudat de la un timp. Ceea ce credeam ca e mort si ingropat, de fapt s-a intors la viata si imi da batai de cap mai rau ca un copil caruia ii ies dintisorii.
E prima oara cand patesc asta, si pur si simplu nu prea stiu cum sa reactionez, ce sa fac, cum sa fac...
Eh, las timpul sa le vindece pe toate!
Am multe idei, dar nu le pot lega sa-mi iasa un text, deci o sa revin! :)
O perioada n-am mai putut sa scrie pentru ca am fost in spital!
Niciodata nu am fost internata asa din cauze mai "speciale", decat pentru apendicita, care majoritatea o fac si nu este o operatie complicata.
Nu mi-e frica de injectii, ci de urmari. Urasc durerile alea infernale, cand nu mai poti sa stai in cur, sau sa te misti cum trebuie. N-am avut noroc de injectii-n cur!\:D/ Am avut branula. Tot pentru prima oara-n viata mea. Naspa!!
Am innebunit de durere de mana! Dar bineinteles, Bianca niciodata nu se poate abtine sa nu faca vreo prostie; indiferent ca am vrut sau nu.
Am pierdut si mult sange, am fost terminata!!
Si sa nu mai spun de plictiseala, caldura infernala de acolo, ca dormeam aproape dezbracata, cu 2 geamuri deschise, usa si geamul de la baie deschise si usa de la salon, in speranta ca se va face totusi putin curent. Daaa! Degeaba!
Sa nu mai zic de colega mea de salon, care mirosea-n ultimul hal! Bai, deci fetita aia nu cred ca a auzit vreodata de apa si sapun...Sau macar apa!
Stiu ca nu e frumos ce am facut cu cealalta colega, dar nu se mai putea!
I-am batut apropouri, am incercat sa vorbim cu ea.. Nimic!...
Ma rog, cel putin s-a spalat si ea in ultima zi, cand a trebuit sa plecam!
Macar atat....
Ma rog, lasand spitalul...
In rest nu prea am mai facut nimic nou. Zapada asta m-a omorat.
Liceul nu mai spun! Merge cam nasol, dar o sa se indrepte situatia, am promis!
M-am saturat ca in fiecare dimineata, cand ma trezesc, sa vad fulgii aia imensi care pica asa usor peste oras; m-am saturat sa ma gandesc cum sa ma mai imbrac, cat de gros dar in acelasi timp si comfortabil.
Mi s-a luat sa merg ca un pinguin doar ca sa nu alunec, si sa ajung in 20 de minute in locuri in care ajungeam si in mai putin de 10!
Nici afara n-am mai iesit, am stat inchisa in casa si m-am uitat pe geam, ca o pisica. :| Mi s-a luat sa ies numai la localuri, si sa stau 2, 3 ore ca n-am ce face!
Vreau sa ma plimb, sa stau in parc, pe o banca, sa fumez o tigara, si sa ma simt bine! Cer mult? Nu cred!

Mi-e dor de prietenii mei!
Vreau sa petrecem mult timp impreuna, dar cum scoala si vremea ne impedica... No words.
Intotdeauna sunt dezamagita!
Dezamagita de mine, bineinteles!
Unde sunt problemele mai mari, acolo sunt si eu. Tot timpul am probleme, nu stiu cum reusesc. Chiar daca nu fac nimic!!
Imi dezamagesc si familia pe deasupra, si mereu le promit ca nu o sa se mai intample, si mereu a doua oara e de 10 ori mai rau ca prima. Sunt o epava! Daca as fi fost copilul meu, clar m-as fi batut pana m-as fi omorat!
De ce nu prea pot sa ma tin de promisiuni? Mi-o fi asa de greu sa stau 2,3 ore pe zi sa-mi fac temele si sa invat?
Mereu cand ajung acasa, imi pun in cap sa fac asta, dar mereu se gaseste altceva de facut, sau ca de obicei, dorm toata ziua. Great!
Ma simt si cam ciudat de la un timp. Ceea ce credeam ca e mort si ingropat, de fapt s-a intors la viata si imi da batai de cap mai rau ca un copil caruia ii ies dintisorii.
E prima oara cand patesc asta, si pur si simplu nu prea stiu cum sa reactionez, ce sa fac, cum sa fac...
Eh, las timpul sa le vindece pe toate!
Am multe idei, dar nu le pot lega sa-mi iasa un text, deci o sa revin! :)
No words
Viata este un dar, care nu trebuie ignorat. Toti oameniii mor, si se nasc altii pentru a da curs acestui dar. Suntem doar simpli trecatori, nu avem certitudinea ca maine ne mai trezim, pentru a ne putea saruta parintii ; copiii, familia. Nu suntem nemuritori, si daca am fi fost, tot nu ne-ar fi pasat, nu aveam controlul vietii vesnice. Nu uitati sa faceti in fiecare zi lucruri bune, care sa va bucure sufletul, caci toti avem un ceas, care, la un moment dat, inceteaza sa mai ticaie, iar in cele din urma se opreste, devenind din ceasul vietii, ceasul mortiii. Doar munti stau in loc si nu dispar, doar dragostea adevarata iti da aripi, pentru a lupta, numai Dumnezeu le stie pe toate. Ne putem ajuta, pentru binele nostru, sa mergem mai departe cu incredere sau ne putem distruge. Orice lucru frumos, incepe prin pasi mici si siguri. Mereu e cineva care te ajuta mereu, indiferent de situatie, chiar daca poate nu mertiti, singurul lucru pe care trebuie sa-l faci, este sa ceri ajutor din tot glasul sufletului, si ti se va da. Nu luati decizii riscante, ca asa credeti voi ca e bine. Daca primul gand de ajutor, nu a fost o rugaciune, nu veti gasi nici o solutie corecta, care sa va ajute cu adevarat in vremuri grele si in cele bune. Fiecare dintre noi, are un pazitor, nu-l alungati! El e singurul care te mai salveaza, el te apara din prima clipa in care ai aparut, si tot el are grija sa nu stii , toate eforturile lui de a te pazi de tot raul, caci, si daca ai fii stiut, tot ai uita. Nu ganditi ca lucrurile se rezolva de la sine, daca tu nu faci absolut nimic. Nu credeti ca soarta va fost sortita, de la bun inceput, pana la sfarsit, caci de era asa, nu mai aveai libertatea de a alege. Sa iubesti si sa iti pese cu adevarat, e un lux, insa daca faci asta din murdara mandrie si viclenie, pentru a impresiona, incet, incet, in fiecare zi, te vor ucide, pana ajungi la capatul admis. Cea mai ucigatoare arma impotriva omului, este uciderea sufletului pur. Viata nu se opreste cand vrem noi, iar daca faci acest gest iresponsabil, nu mai poti cunoaste fericirea ce ti s-a pregatit, special pentru tine. Abandonul, reprezinta parasirea luptei, iar renuntarea, semnifica lasitatea de a lupta si merge mai departe. Ce nu face un parinte, pentru binele familiei lui? Cate si ce fel de eforturi, au ca indurare si alinare, siguranta celor dragi? Fiecare copil are parinti, insa nu toti accepta acest lucru. De ce se chinuie sa nege, daca nu este adevarat? Toti copilasi ar trebui sa fie fericiti si sanatosi, alaturi de familie, intr-o casuta a lor, un loc pe care sa il poti numi : acasa. Din pacate, in multe cazuri, lucrurile nu stau chiar asa. Cati tati si mame, pleaca in tari straine, muncind din toate puterile? Si tot efortul, pentru niste amarati de bani, care ameninta viitorul. Cati copilasi raman singuri in tara, acasa, la rude, care raspund de ei? Sunt sarmani copii, care tin strans la piept, ultima imbratisare ; sarutare si ultimul cuvant spus din glasul familiar, rugandu-se fierbinte, pentru binele lor, a parintilor. Unii, nici nu au cunoscut “luxul’, de a creste langa cele doua persoane, care le-au dat viata. Alti bebelusi, au fost rezultatul unei placeri amoroase, pacatoase, care a dat viata unei fiinte atat de pure si inexplicabil de nevinovate, incat au trait, doar pentru putin timp. Caci acei oameni, care ar fi trebuit sa le promita eterna iubire si grija, au ucis propriul copil. Da! Si totul, pentru o placere, o inconstienta, pentru care a platit un copil nevinovat, un suflet. Uncopil, care trebuia sa se nasca, sa traiasca, are oare acest drept? Dreptul la viata!?. Lacrimile, plansetul chinuit de durerea sufleteasca si vorbele : “mami” si “tati”, singuratatea intr-un intuneric infernal, unde este singur, fara un ajutor, si amintirea dura, cum a fost alungat de proprii parinti, oare, ito poti imagina? Nu se poate explica, ce indura copilul acela, pentru fapta ta lipsita de dragoste si plina de ura. Dar ei isi vor cere dreptul si dreptatea, nu vor uita fapta aceea. De ce sa ucizi o viata? Parintiii tai, au facut asta? te-au ucis pe tine? Atunci, tu de ce vrei sa faci asta? Merita? Crezi ca nu vei plati pentru asta?! Mai gandeste-te, inainte de a lua hotararea aceasta, pana la urma, placerea dureaza putin, te satisface intr-un termen limitat, dar viata unui copil, oare, o poti masura? Fa schimbarea, de a mai fii mai responsabil si matur, pentru faptele tale! Iar daca faci asta, vei primi numai lucruri superbe inapoi. Zambeste si doreste viata, iar asta te salveaza de o greseala fatala, care te-ar fi urmarit mereu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)












